Opel Manta şi Ascona A împlinesc vârsta de 40 de ani

Opel a perfecţionat de mult arta transformării unor produse de nişă în modele de succes, cu cifre de vânzări ridicate. În prezent, modelele van precum Meriva şi Zafira stabilesc noi tendinţe, însă în 1970, modelele Manta şi Ascona au ajutat producătorul să intre pe noi segmente de piaţă, fiind vândute aproape 1,2 milioane de unităţi în doar cinci ani. Totuşi, deşi erau dezvoltate pe aceeaşi platformă tehnică, se adresau unor grupuri diferite de clienţi: Manta era un coupé sport dinamic, Ascona un autovehicul de familie confortabil sau un station wagon lifestyle compact.

În 1974, modelul de vârf al gamei era Manta GT/E, primul Opel prevăzut cu injecţie electronică. Motorul de 1,9 litri cu injecţie al modelului GT/E dezvolta 105 CP.

Manta – coupé-ul de familie

Manta a fost prezentat mass-media în septembrie 1970, la Hotelul Maritim din Timmendorfer Strand, în apropiere de Lübeck, pe litoralul Mării Baltice din Germania. Coupé-ul aerodinamic purta o siglă în forma unui diavol de mare (în engleză, „manta ray”), bazat pe fotografiile realizate de biologul marin francez Jacques-Yves Cousteau. Proiectat pe baza modelelor „pony car”, populare în acea perioadă în SUA, atleticul Manta a fost poziţionat pe piaţă ca un autovehicul care satisfăcea necesităţi noi: undeva între un coupé convenţional şi un sedan tradiţional. Precum modelele „pony car”, Manta era elegant, însă adecvat pentru utilizarea zilnică de către o familie. 

Spre sfârşitul anilor ’60, tot mai mulţi clienţi auto tineri sau cu inima tânără alegeau coupéuri atractive. Individualismul era la modă, iar aerul independent al autovehiculului Manta se potrivea cu noile tendinţe. În prima jumătate a anului 1971, Opel a vândut 55.399 de autovehicule Manta.

Versatil – un autovehicul pentru toată lumea

Manta dispunea de aceleaşi structură a podelei şi şasiu modificat în vederea unui stil de conducere dinamic ca şi modelul Ascona. Ca şi la Ascona, motoarele de 1,6 litri cu 68 şi 80 CP erau componente nou disponibile. Motorul S de 1,9 litri oferit pentru sportivul model Manta SR era creat pentru Opel Rekord, avea o putere de 90 CP şi fusese proiectat iniţial pentru Manta. Motorul de bază pentru gama Manta era unitatea de 1,2 litri, cu o putere de 60 CP, lansat în 1972. Modelul Manta GT/E, lansat în 1973, era dotat cu un motor cu injecţie de 1,9 litri şi sistem Bosch L-Jetronic. Acesta avea o putere de 105 CP. Modelul Manta A a fost primul autovehicul Opel cu injecţie electronică. Astfel echipat, GT/E dispunea de 15 CP mai mult faţă de motorul S de 1,9 litri. Conform stilului acelor timpuri, pentru Manta GT/E decoraţiunile cromate au fost înlocuite aproape complet cu unele negru mat. 

În aprilie 1975, cu puţin timp înainte de lansarea Manta B, a fost lansat ultimul model special: Manta Black Magic era vopsit complet negru, cu dungi decorative roşu-portocalii pe părţile laterale. Opel a construit 498.553 unităţi de Manta A. 

Ascona – Autovehiculul viitorului tehnicii

Ascona A a fost lansat la Salonul auto de la Torino în 1970 şi a fost supranumit „autovehiculul viitorului tehnicii” conform dosarului de presă. Acesta era poziţionat între modelele Kadett şi Rekord, ţintind un segment de piaţă în creştere. Până în martie 1975 au fost construite aproximativ 691.438 unităţi de Ascona A.

Tehnologia şasielor, suspensiilor şi sistemelor de propulsie ale modelelor Ascona şi Manta erau identice. Puntea faţă avea roţi cu suspensii independente, cu arcuri elicoidale şi amortizoare telescopice; puntea spate rigidă era controlată cu două braţe trase şi o bară Panhard.

Ascona 1.9 S era modelul de vârf al noii game de autovehicule Ascona, care se situa pe piaţă între modelele Kadett şi Rekord. Ornamentele cromate ale pasajelor roţilor, proiectoarele de ceaţă şi jantele sport din oţel au orientat noile modele din clasa medie către autovehiculul de dimensiuni mai mari Rekord.

Ascona era produs ca sedan cu 2 sau cu 4 uşi, în versiuni standard şi de lux. Acesta era disponibil cu un motor de 1,6 litri cu patru cilindri, ce dezvolta o putere de 68 CP, precum şi cu o versiune S, mai puternică, de 80 CP. Ca şi motoarele cu patru cilindri mai mari ale modelului Rekord, sistemul de propulsie al Ascona era prevăzut cu un arbore cu came amplasat lateral în chiulasă, cunoscut sub denumirea de „arbore în chiulasă”. Un model de bază, cu cost redus, a fost motorul de 60 CP de 1,2 litri, lansat în martie 1972. 

Ascona Voyage – noua versiune de mijloc

Primul station wagon lifestyle, inovatorul autovehicul Ascona Voyage a fost o adăugire remarcabilă la gama de modele Opel. Versiunea caravan cu două uşi nu a fost un station wagon clasic, ci un autovehicul pentru timpul liber ce oferea spaţiu pentru o barcă gonflabilă sau biciclete: era un model pentru familii tinere. „În prezent, dorinţa de a călători, de a face camping, de a participa la sporturi şi, în special, hobby-urile care presupun un mijloc de transport, precum sporturile acvatice, toate acestea necesită un autovehicul ce oferă un spaţiu generos şi compartimente de depozitare. Însă nu vor exista sacrificii din punct de vedere al confortului resimţit de pasageri. Autovehiculul pe care l-am construit pentru a satisface aceste cerinţe este denumit Ascona Voyage”, scrie în materialele de presă. Ascona Voyage era oferit iniţial doar în versiunea L; gama a fost extinsă pentru prima dată în 1974, prin adăugarea unei versiuni caravan mai puţin luxoase.  

Ascona SR – Atuul câştigătorilor

Versiunile Ascona 1.9 S şi Ascona SR au fost lansate în primăvara anului 1971. Versiunea SR era prevăzută cu un motor S de 1,6 litri cu putere de 80 CP sau un motor de 1,9 litri şi putere de 90 CP. Cele două versiuni mai puternice puteau fi comandate cu o transmisie automată cu trei trepte de viteză ca dotare opţională. Dotările SR erau disponibile şi pentru Voyage, o noutate pentru segmentul de autovehicule station wagon. Versiunea sedan ilustra potenţialul sportiv al Ascona.

Walter Röhrl şi Jochen Berger au câştigat şase din cele opt curse ale Campionatului European de Raliuri din 1974 la volanului unui Ascona, obţinând un punctaj fără precedent, de 120 de puncte.

În 1974, Walter Röhrl şi Jochen Berger au participat la Campionatul European de Raliuri la volanul unui sedan cu două uşi. Autovehiculul Ascona al echipei Opel Euro Dealers era prevăzut cu un motor cu patru cilindri modificat pentru o cilindree de 2 litri şi cu o chiulasă cu flux transversal, care producea 200 CP la 6.700 rpm. Röhrl şi Berger au câştigat şase curse din opt şi au câştigat Campionatul European de Raliuri, cu un punctaj total fără precedent, de 120 de puncte. 

În 1975, Röhrl şi Berger au câştigat Raliul Acropolis, înregistrând prima victorie Opel într-o cursă a campionatului mondial, la bordul unui Ascona A, cu puţin timp înainte ca acesta să fie înlocuit de versiunea Ascona B.

Opel a păstrat ce era mai bun pentru sfârşit. Aproximativ 850 de modele Manta Black Magic au fost vândute în 1975. Şasiul sport şi scaunele Recaro erau dotări standard, ca şi motorul de 1,9 litri şi 105 CP, preluat de la modelul Manta GT/E.